Primul meu contact cu dezvoltarea personală mi-a schimbat viața

Trebuie să recunosc că prima dată când am auzit de dezvoltare personală m-am gândit că este vorba despre vreun fel de dezvoltare fizică. E un pic ciudat acum când mă gândesc la viața mea de dinainte să fi aflat despre dezvoltare personală, pentru că era o cu totul alta.

Credeam că școala mă învățase deja tot ce trebuie să știu pentru a mă descurca în lume, dar se pare că nu. Ca orice adolescent, m-am aruncat cu pieptul înainte în vâltoarea vieții crezând că știu deja destule. Nu am fost deloc bucuros să aflu că talentele mele sunt crude, neșlefuite și nepotrivite pentru o societate care cere de fapt altceva.

Aveam multe probleme cu părinții și ajunsesem la un moment dat să nu-mi mai pese de viața mea. Trăiam de pe o zi pe alta și eram plin de obiceiuri slinoase care nu îmi aduceau nimic altceva în afară de o afundare tot mai adâncă în ierarhia societății. E neplăcut acum să mă gândesc la acele vremuri, însă acele vremuri au însemnat scânteia care mi-a schimbat viața.

Norocul meu cel mai mare (dacă-mi dai voie să-i spun noroc) a fost că am avut o calitate care nu m-a lăsat să rămân în acea mlaștină. Aceea a fost optimismul.

Eram mai tot timpul trist, până la un moment dat când am decis să spun stop acestei necontenite depresii. Am căutat pe internet metode de a fi fericit și am găsit un citat interesant. Din păcate nu-mi mai amintesc acum autorul, dar citatul suna cam așa:

Dacă vrei să fii fericit, pur și simplu fii.

A funcționat!

În sfârșit eram fericit. Acest citat a reprezentat pentru mine picătura de apă din deșert. Cu timpul, mi-am dorit să aflu mai multe și așa am descoperit bloguri de dezvoltare personală (Florin Roșoga, Paul Melinte). Mai târziu am început să citesc cărți de dezvoltare personală și viața mea începea să capete din ce în ce mai mult sens.

Acum trăiesc o viață înfloritoare și mă bucur că am descoperit dezvoltarea personală.

Am învățat că mereu mă voi afla într-un proces de transformare și întotdeauna vor exista în viață unele aspecte care îmi plac mai puțin decât altele. De aceea mă accept așa cum sunt și trăiesc din plin fiecare moment.

Privesc în urmă și îmi dau seama că mulți tineri ca mine se rătăcesc din drumul lor spre o viață împlinită. În loc să-și fructifice talentele și pasiunile, se lasă purtați de anturaje și manipulați de oamenii mediocri de care se înconjoară.

Ajung să creadă că „asta-i viața, n-ai ce-i face”. Unii nici măcar nu-și cunosc scopul în viață sau nici măcar nu izbutesc să-l caute.

În ultimii ani am căpătat și perfecționat multe calități. Am renunțat la obiceiurile care mă trăgeau în jos și am adoptat altele noi și productive.

Citește și:  Cum instalezi un obicei nou – Mitul celor 21 de zile

Am descoperit ceea ce îmi place să fac și am planuri mari de viitor. Prin dezvoltare personală am reușit să-i dau vieții un sens.

Am învățat să știu ce vreau de la viață. Așa se explică faptul că la vârsta de 23 de ani am avut puterea de a lua o decizie care urma să-mi afecteze toată viața de atunci înainte. Am spus „da” și am luat-o de soție pe minunata mea, Florina.

Cam asta a făcut dezvoltarea personală pentru mine până acum. 

Pentru tine ce a făcut?

Ți-a plăcut ce ai citit? Nu pierde din vedere alte articole precum acesta. Alătură-te comunității și primește notificări direct pe email.